Întâlnirea cu moartea e o șansă, este șansa ta de a te împăca ȋn egală măsură cu tine și cu lumea.
Nu e nimic trist, e doar o clipa ȋn care nu mai poți fugi de adevăr, adevărul tău, al vieții tale, așa cum e ea…
Trist e atunci când înțelegi că ai ales să nu riști, să nu încerci, să stai cu turma, să nu fi ieșit niciodată cu nimic din rând, să nu fi făcut ceea ce ai simțit ȋn fiecare clipă că ai fi vrut să faci…
Atunci înțelegi ce înseamnă de fapt timpul….
Timpul e asemenea unei mese pline, unde ești deopotrivă şi gazdă şi musafir, înconjurat de oameni, așa cum sunt ei mai bogați sau mai săraci cu sufletul… fiecare pune pe masă ce vrea (este o alegere), iar tu iei de acolo exact ce vrei, ce ai curajul să alegi, să-ţi asumi ….
Ȋntr-un fel neștiut este ospățul vieții, fascinant e că masa e totdeauna plină, chiar dacă nu ne place uneori ceea ce avem înainte….